Pop Art este o miṣcare artistică care a luat fiinṭă in Anglia anilor '50. "Pop art" vine de la popular art, în sensul de artă cu mare popularitate la public, fiind iniṭial opusă culturii academice. Însă în fapt pop art-ul se dovedeṣte a fi un curent foarte sofisticat.

Apariṭia acestui curent se leagă de două nume din curentul neodadaist: Jasper Jones ṣi Robert Rauschenberg. În anii '50, cei doi artiṣti introduc în artă obiecte de uz cotidian. Următoarea idee a lui Jones o reprezintă sculpturile de bronz care imită cutiile de conserve sau alte obiecte uzuale. Începând din anul 1953, Rauschenberg crează numeroase colaje ale căror rădăcini se află în cubism ṣi în operele lui Michel Duchamp. El este ṣi inventatorul aṣa numitelor "combined paintings", care constau în amestecul diferitelor obiecte (ex: sticlă, fotografii, hârtie de ziar etc.) pe suprafeṭe pictate, rezultând un fel de colaje tridimensionale.

În Anglia, miṣcarea este legată de "Independent Group", din care făceau parte artiṣti ca Richard Hamilton sau Henderson. Sunt organizate în mod regulat întâlniri în care se vorbeṣte despre teme trecute cu vederea până atunci, ca rock'n'roll-ul, cibernetica, automobilele. Expoziṭia de la "Whitechapel Art Gallery"(1956), intitulată "This is Tomorrow", în care se profilează temele fundamentale ale pop-art-ului, reclama ṣi mijloacele de informare în masă, va fi considerată momentul naṣterii noului curent.

Este vizibilă dorinṭa de amalgamare a diverselor discipline artistice ṣi mijloace de expresie. Un exemplu este planṣa lui Richard Hamilton, "Just what is it that Makes Today's Homes so Different, so Appealing?". Într-un interior modern este prezentată o pereche stereotipă, un culturist care ṭine în mână o acadea uriaṣă, pe care observăm inscripṭia "pop", ṣi o stripteuză pe o canapea. În acest colaj se regăsesc punctele de interes tipice artei pop, ṣi anume tehnica ( magnetofon, aspirator), reclama, aluziile la sfera sexuală, atracṭia către stereotipuri, săli de spectacole ṣi benzi desenate.

Arta pop americană se naṣte în anii '60, exact când versiunea englezească se afla în declin. Andy Warhol, cel mai reprezentativ nume al pop-art-ului, iniṭiază seria "Sticlele de Coca-Cola" ṣi "Cutiile de Conserve", reprezentări ale obiectelor de uz casnic, produse industriale sau motive de reclamă. El reproduce, de asemenea, obiecte în dimensiunile lor adevărate.

Andy Warhol aplică tehnica seriografiei (multiplicarea repetată a motivului), executând serii intregi de variante ale aceluiaṣi portret al unei stele de cinema sau a unei flori, modificând de multe ori culoarea sau repetând motivul după bunul plac.

Permanenta oscilare între artă şi viaţa cotidiană face ca această direcţie să deschidă drumul la alte tendinţe artistice. Spre sfârşitul anilor şaizeci, hiperrealismul va cuprinde banalul cu o obiectivitate aproape fotografică.

În anii 80 Paul McArthy şi Mike Kelly se concentrează pe stereotipuri care sunt simptome ale societăţii contemporane, frizând adeseori kitsch-ul şi vulgaritatea.

Ana Moca-Grama - www.Pasiunea.Eu